VIAŢA COMPLETĂ A LUI KRISHNA 
VIAŢA COMPLETĂ A LUI KRISHNA
 
Preț: 45.00 Lei
Stoc:  nustoc
Autor:  Mataji Devi Vanamali

Editura:  Atman
Anul lansării:  2013
Format: 
Pagini:  466
ISBN:  978-606-93429-2-3

Rating

Dă un Rating

Krishna, unul dintre cele mai iubite personaje ale panteonului hindus, a fost portretizat în multe aspecte: un zeu-copil, un copil ghiduș și năzdrăvan, un iubit model, un erou divin, un conducător exemplar, și nu în ultimul rând, ca Ființa Supremă.

În cele trei mari părți ale cărții, Vanamali scrie despre fiecare dintre aceste manifestări iar povestirile pline de savoare ne fac inima să tresalte cu bucurie și ne deschid sufletul, permițându-ne să trăim stări profunde de comuniune cu această minunată manifestare a divinului - Krishna.

Fiind o bună cunoscătoare a tradiției hinduse, Vanamali, provenind dintr-o proeminentă line de adoratori ai lui Krishna, pune la dispoziție prima carte ce acoperă întreaga manifestare fizică a acestuia, începând cu nașterea sa într-o temniță și primii săi ani ca un copilaș încântător pus mereu pe șotii, ca iubit model cu o fascinantă putere de atracție, ca și conducător divin al orașului Dwaraka, precum și ca guru și conducător al carului de luptă al lui Arjuna.

Avându-și sursele în Bhagavad Purana, Bhagavad Gita, Mahabharata și tradiția orală milenară a Indiei, cartea este o valoroasă unealtă meditativă ce descrie viața lui Krishna cu simplitate și umor.

Marele râu al timpului colectează multe lucruri în drumul său, iar povestea vieții lui Krishna a fost împodobită cu o multitudine de detalii, unele adevărate, altele probabil imaginare.

Realitate și ficțiune, adevăr și fantezie se împletesc. Testul final al adevărului este însă chiar timpul. Acesta este adevărata piatră de încercare. El elimină zgura și păstrează doar aurul.

Povestea unei manifestări divine este mereu plină de mister și sfidează orice încercare de analiză omenească. Are însă calitatea de a fi svayamprakasha sau autoiluminatoare și prin urmare, persoana care o povestește va găsi iluminarea venind din interior, deoarece Krishna este vizitiul inimii fiecăruia dintre noi, guru-ul suprem. În și prin detaliile aparent redundante, care s-au țesut în jurul poveștii de-a lungul secolelor, ea își păstrează frumusețea uluitoare, pentru că este dominată de influența puternică a personalității încântătoare a lui Krishna în care înțelepciunea martorului detașat este amestecată cu farmecul și simplitatea unui copil, iar slava lui Dumnezeu țâșnește puternic dintr-un izvor nesecat de iubire și înțelepciune divină.

Povestea unei astfel de vieți poate fi scrisă numai prin grația lui și poate fi înțeleasă doar prin grația sa. Fie ca grația să se reverse asupra noastră, să ne inspire și să ne ilumineze, conferindu-ne fericirea veșnică.

...pe măsură ce Krishna îşi cânta melodia sa divină, întregul aspect al pădurii se transformă. Păsările care zburau s-au oprit pentru a-l asculta, animalele s-au apropiat de el, toate lucrurile în mișcare au devenit dintr-o dată imobile, iar cele imobile, cum ar fi pietrele și stâncile, au început să se topească și să curgă, aşa era de fermecătoare puterea muzicii sale.

Trezeşte-te! Trezeşte-te! O, suflet adormit! părea el să spună. Vino la mine, Domnul tău. De ce să dormi când eu sunt aici, gata să dansez cu tine dansul etern al vieţii? Deşteaptă-te, o, minte înceată! Trezeşte-te, inimă împietrită! Vino la mine, Iubitul divin. Te voi ajuta să experimentezi beatitudinea!

Fără a înțelege acest adevăr, ar fi imposibil de înțeles cum un copil de doisprezece ani ar putea atrage în așa măsură femeile mature încât acestea să uite de fidelitatea pentru care femeile indiene sunt renumite și să alerge după el, indiferent de consecințe. Chiar și inimile celor răi, tari precum granitul, s-au topit la auzul chemării flautului divin. De ce ar fi atunci de mirare, că gopi-urile fremătau și ardeau de dorința copleșitoare de a se contopi cu el? Ele nu erau nici înțelepți și nici yoghini, nu știau nimic despre filozofie sau metafizică. Tot ceea ce știau era că el era un bărbat și că ele erau femei și tânjeau, cu fiecare fibră a ființei lor, să-l aibă drept iubit. Dorința lor îndreptată exclusiv către el, care era iubitul universului, deși carnală la început, s-a transformat apoi în ceva minunat și de nedescris...

Cuvânt înainte de Swami Krishnananda ... 1
Prefaţă: Krishna - o perspectivă istorică ... 3
Introducere: Krishna - Incarnarea Supremului ... 11
PARTEA ÎNTÂI
BALA-LILA - JOCUL COPILULUI
1. Venirea ... 21
2. Naşterea celui nenăscut ... 33
3. Copilul divin ... 39
4. Hoţul de unt ... 49
5. Limitarea celui fără limite ... 57
6. Brahma se amuză ... 67
7. Flautul fermecat ... 81
8. Krishna ridică muntele ... 91
9. Iubitul divin ... 97
10. Domnul din Vraja ... 109
PARTEA A DOUA
RAJA-LILA - JOCUL REGAL
11. Profeţia împlinită ... 123
12. Uddhava la Gokula ... 133
13. Stăpânitorul din Dwaraka ... 145
14. Răpirea lui Rukmini ... 159
15. Nestemata blestemată ... 169
16. Pandava-şii ... 179
17. Soţul divin ... 193
18. Fiii lui Krishna ... 203
19. Conducătorul divin ... 213
20. Sacrificiul Rajasuya ... 223
PARTEA A TREIA
UTTMA-LILA- JOCUL SUPREM
21. Jocul de noroc ... 241
22. Exilul ... 253
23. Krishna Ambasador ... 269
24. Declaraţie de război ... 289
25. Srimad Bhagavad Gita ... 307
26. Războiul Mahabharata ... 325
27. Sfârşitul războiului ... 341
28. Sfatul lui Bhishma ... 363
29. Povestea lui Sudama ... 379
30. Regulile supreme ale dharma-ei ... 391
31. Blestemul înţelepţilor ... 405
32. Sfătuirea lui Uddhava ... 417
33. Moartea celui fără de moarte ... 431
EPILOG - Lila - Jocul Cosmic ... 445
APENDIX 1 - Listă a mantra-elor în ordine alfabetică ... 448
APENDIX 2 - Glosar al termenilor în sanscrită ... 450
APENDIX 3 - Lista personajelor ... 459

pag. 411-412

...nimeni nu trebuie să aibă o dragoste intensă sau un ataşament faţă de ceva anume, pentru că aceasta va duce doar la pierzanie, la fel ca în cazul porumbelului care s-a sinucis când a văzut că soţia şi puiul lui au fost prinşi de un păsărar. De la piton, am învăţat să nu fiu influenţat de simţul gustului. Pitonul nu-şi vânează prada, el doar înghite orice creatură care se apropie de acesta, condus acolo de propriul său destin. Deci, de asemenea, sfântul ar trebui să mănânce tot ceea ce îi este oferit, indiferent de gust. La fel ca şi oceanul, el ar trebui să fie nemişcat şi calm, adânc şi profund. Mereu absorbit în contemplarea Divinului, el nu ar trebui nici să se bucure de belşugul de lucruri bune din viaţa sa şi nici să fie abătut din cauza absenţei lor, ci să rămână precum oceanul care îşi păstrează graniţele sale, indiferent de cantitatea de apă care se varsă în el. Obiectele lumeşti ne vor atrage, dar dacă ne vom lăsa dominaţi de ele, vom pieri ca molia în flacăra care o ademeneşte. La fel ca o albină culegătoare de miere, care colectează doar câte un pic de nectar de la fiecare floare, înţeleptul poate accepta cantităţi mici de alimente de la doar câteva case.

Dar el nu ar trebui să acumuleze nimic, pentru că dacă o face, el va pieri ca şi albina care arde odată cu mierea acumulată, atunci când culegătorul de miere dă foc stupului pentru a colecta mierea. Un înţelept nu ar trebui să aibă niciodată contact fizic cu o femeie, pentru că simţul tactil ar putea să-l trădeze la fel ca pe elefantul puternic care este ademenit şi prins doar cu o atingere a unei femele elefant. Cerbul, pe de altă parte, este prins de vânătorul care imită chemarea partenerei sale şi, astfel, îl atrage în capcană. De asemenea, înţeleptul nu ar trebui să asculte muzică senzuală, pentru că simţul auzului îl poate trăda. Peştele piere din cauza ataşamentului său faţă de simţul gustului, astfel încât înţeleptul ar trebui să fie cumpătat în a mânca şi să cucerească astfel simţul gustului, care este cel mai puternic dintre toate simţurile. Fiecare animal are un organ de simţ special, care este foarte ascuţit şi care duce la căderea acestuia, dar într-o fiinţă umană, toate cele cinci simţuri sunt la fel de puternice, aşa că aceasta ar trebui să fie în gardă pe toate fronturile. De la curtezana Pingala, am învăţat că dorinţa este sursa tuturor suferinţelor şi absenţa dorinţelor conduce la cea mai intensă încântare. Vulturul de mare m-a învăţat că un înţelept ar trebui să evite toate obiectele apreciate de către alţii, pentru că dacă el are un astfel de obiect preţios, toată lumea îl va urmări. Biata pasăre a fost urmărită de toate păsările mari, pentru că s-a întâmplat să poarte în cioc o bucată mică de carne. Ca şi copilul, un înţelept ar trebui să trăiască fără griji, cufundat doar în extazul sinelui. Se spune că numai copilul şi înţeleptul pot fi complet lipsiri de griji. Privind acţiunile unei tinere fecioare care purta mai multe brăţări, am învăţat că un înţelept ar trebui să călătorească singur. Chiar şi două brăţări pe încheietura mâinii fetei făceau un zgomot şi atrăgeau atenţia pe care ea dorea să o evite, aşa că a fost nevoită sa-şi scoată toate brăţările una câte una, până când a rămas doar cu o singură brăţară. Apoi, nu a mai fost zgomot. De la arcaş am învăţat cum să îmi concentrez mintea fără a-i permite să fie distrasă de orice altceva, oricât de mare sau important. Atenţia lui nu s-a clintit de la vârful săgeţii pe care o ascuţea, chiar dacă o procesiune regală a trecut pe lângă el. Ca şarpele care nu-şi face niciodată o gaura pentru sine, ci ocupă întotdeauna pe cea deja făcută de şobolani, înţeleptul nu ar trebui să aibă o casă a lui. Fiinţa Supremă creează, manifestă şi resoarbe universul de la sine şi în sine, la fel cum face un păianjen cu pânza lui. De la viespe am învăţat că pe orice obiect şi-ar concentra mintea o persoană, fie că este prin iubire, frică sau ură, el atinge starea acelui obiect.»

„In cele din urmă şi trupul meu a fost profesorul meu: am învăţat detaşarea şi discriminarea. Cu toate acestea, eu nu sunt ataşat de el, pentru că ştiu că aparţine altora - câinilor, vulturilor şi şacalilor care se vor ospăta din el după moartea mea. Trupul uman este atins numai după naşteri nenumărate, în forma diferitelor creaturi care există pe pământ şi în timp ce acesta durează, persoana înţeleaptă ar trebui să depună eforturi pentru realizarea binelui suprem şi să-1 utilizeze numai pentru scopul pentru care a fost creat.» Astfel, înţeleptul instruindu-l pe regele Yadu în acest mod. a mers pe drumul lui, liber şi neataşat, fără nici o grijă".

Domnul i-a enumerat lui Uddhava calităţile unui adevărat înţelept, pentru că el era pregătit pentru o viaţă de renunţare şi principiile karma lui pentru Arjuna, care era un om de acţiune. Fiecărei persoane el îi sublinia modul de acţiune cel mai potrivit pentru temperamentul lor, facilitându-le astfel progresul lor spiritual.
Apoi, el i-a vorbit lui Uddhava despre Bhagavata Dharma. marea doctrină a bhakti şi a abandonării, care a fost contribuţia...

 

Evenimente

© 2017 Editura Venusiana. All rights reserved | Realizat de Webdesign